Este greu să explici conceptul de Trinitate chiar și unui creștin, cum se face că Tatăl, Fiul și Sfântul Duh sunt unul și același, Dumnezeu. Trinitatea este simplu de explicat. Trinitatea e ca și cafeaua 3 în 1, când sunt în plic amestecate cafea, zahăr și lapte praf, când te obișnuiești la plic, e dumnezeire, mai ales dimineața, după noaptea grea.
La fel de greu este de explicat conceptul de latinitate, sau mai bine zis aroma acesteia. În anul 2017 am fost în Somalia, iar la întrebarea ”ce foaită sunt românii”, se dădea răspunsul în limba somaleză, ”latin”. Acel cuvânt ”latin” deschidea gura somalezilor cu un aaaa lung, încât ajungea de la alfa până la omega.
Ieri s-a sărbătorit Ziua Fondării Romei, 21 aprile 753 î.Hr., ca atare, îi aducem Capitalei Eterne un tort, ca o fondantă.
Așa se face că, după ce au călcat legiunile romane prin Europa, s-au născut cinci nații latine, ca degetele unei palme a antebrațului latin: italienii, francezii, spaniolii, portughezii și românii. Firește că românii sunt degetul mic al palmei, nefolositor, care nu are rost nici cât negrul de sub unghie.
Latinii s-au născut dintr-un trib din Latium, și s-au tot lățit, până au făcut-o lată, au cucerit lumea. Treaba cu negrul de sub unghie este că acela e extensia latinității, una valoroasă, exotică, exuberantă. Cu cât și-au luat latinii lumea în cap și băgat degetele în pământul altora, cu atât au mai mult negru sub unghii, au latinizat tot felul de nații. Africanii, congolatinii, sau cei din Mozambic, ce țin cârpa sub buric. Sau cei din America de Sudori, unde cu toții nădușesc de la căldură, cei mai mulți fiind brazilienii care, de la atâta arșiță, umblă despuiați, cu batista pe sambal.
Românii, ca latini, nu au negru sub unghie pentru că nu au avut imperiu colonial. Te și întrebi dacă își merită numele, să nu aibă o colonie, măcar de păduchi. Orice latin normal își punea sandalele, ca să nu îi intre nisipul de pe plajă în pantofi, își lua marea în cap și naviga cât vedea cu ochii. Românii nu au avut marea în cap, ci moarea, că după băutură le plăcea acru. Românii au băut vârtos ca daci, de pe vremea lui Burebista. Doar nu o să taie codrul frate să își facă corăbii, mai bine își face pat de zăcut și colibe, iar după creștinare, cruci și colive.
Toți știți povestea oficială cu nașterea Romei, cu lupoaica, cu Romulus și Remus, care de bebeluși stăteau în picioare și își arătau mușchii de gladiatori. Este și o poveste alternativă, cu lupoaica care era de fapt o prostituată, numită Lupa, care le-a dat tâță copiilor și nu numai lor. De la povestea acesta alternativă vine și ”lupanarul” lui Eminescu, care era un bordel, spus mai animalic, mai pe „carnal”, unde mergeau tinerii în haită, să vâneze plăceri.
Până la urmă, latinii au inventat apa caldă, la therme, dar și partea ce ține de căldura trupului, de sexualitate: prezervativul, sărutul franțuzesc, sexul, amorul, coitus, fetus, etc. Latinii sunt absolut obsedați de sex. Roma s-a construit pe coline, care arată ca niște sâni, francezii și-au pus ditamai obelescul în centrul Parisului. Totul la ginta latină e legat de sex, ce vreți și ce nu vreți. Cuvântul făt, din română, vine tot din latină, cu dublul sens de naștere și de progenitură. Fălos, tot din latină, de la falus.
În afara celor de sus enumerate, latinii au inventat și bucuria nestăvilită, dar și tristețea infinită a Cezariei Evora. Episoadele de veselie și fericire ale latinilor alternează cu tristețea, ca un curent alternativ, în tot ursul vieții, de parcă este absolut normal ca aceasta să te agreseze ca o jivină turbată.
La finalul textului, ca neam latin, tot timpul nemulțumit de propriul destin, să ne facem o fericire, ca o aroganță supremă. Nu știu dacă ați observat la voi, eu am văzut la mine, dar câteodată vă întristați fără motiv, pur și simplu. Dar, dacă sunteți fericiți sau bucuroși fără motiv, lumea vă socotește nebuni, sau pe aproape.
Dacă nu aveți motiv de fericire în viață, vă dau eu unul nebun, unul sublim.
Românul s-a născut latin. LA MULȚI ANI ROMA!
Floacerea lumii
PS. la noapte, când ”faceți pe valoroșii” (cum zic italienii) cu partea feminină, să îi șoptiți drăgăstos la urechiușă că cuvântul floc vine din limba latină, de la floccus. O să o dați gata doar din latină.